SHARE
Vă rugăm să vă înregistrați pentru a avea acces la această secțiune.


Evaluarea specifică a nou-născutului în funcție de suspiciunea clinică

T- Toxoplasmoza congenitala

Tipuri de prezentare clinica:

  • infectie subclinica
  • boala severa in perioada neonatala
  • forma usoara sau severa in primele luni de viata
  • sechele sau recaderi (de obicei oculare) la unei infectii congenitale nediagnosticate, ce apar in timpul copilariei sau adolescentei

Majoritatea nou-nascutilor nu au manifestari clinice la examinarea de rutina. Daca se efectueaza investigatii suplimentare – analiza LCR, examen oftalmologic, imgistica cerebrala se pot intalni modificari:

  • examenul oftalmologic: cicatrici maculare unilaterale
  • imagistica cerebrala: calcificari cerebrale focale mici, hidroceefalie, atrofie corticala

Se prefer CT fara contrast deoarece este rapid, mai ieftin comparative cu IRM si nu necesita sedare.

  • analiza LCR: proteinorahie (uneori > 1g/dl), pleiocitoza cu predominanta mononuclearelor

Detectia IgM specific T. gondii in LCR sau izolarea T.gondii din LCR confirma diagnosticul.

  • testarea auzului

Investigatii de laborator pentru evaluarea celor cu suspiciune de toxoplasmoza congenitala

1. Serologice

Diagnosticul de toxoplasmoza congenitala la nou-nascut estestabilit serologic, dar interpretarea rezultatelor poate fi foarte complicata

Situatii particulare, dificil de interpretat:

  • Ac anti-Toxoplasma IgG la nou-nascut – pot relfecta o infectie veche sau activa la mama, deoarece IgG traverseaza placenta
  • Ac IgM fetali pot disparea inainte de nastere
  • tratamentul prenatal poate afecta profilul serologic al nou-nascutului. De obicei, la nou-nascutii care au primit tratament in utero cu pirimetamina si sulfadiazine anticorpii IgM nu sunt prezenti
  • Raspunsul imun al nou-nascutului indreptat impotriva T.gondii poate fi intarziat pentru cateva luni
  • scurgerea placentara de anticorpi materni IgM si IgA poate conduce la rezultatul IgM si IgA specifici pozitivi in titru mic la nou-nascut la scurt timpd e la nastere

Diagnosticul la nou-nascut se bazeaza pe prezenta de anticorpi IgM specifici T.gondii – detectati prin ELISA (enzyme-linked immunosorbent assay) sau ISAGA (immunosorbent agglutination assay)

!!! Totusi, absenta anticorpilor nu exclude infectia, deoarece acestia pot aparea la un interval de timp variabil dupa nastere, in functie de momentul in care a avut loc infectia materna.

Daca Ac IgM sunt negativi sau echivoc, trebuie determinati anticorpii IgA specifici prin tehnica ELISA, care au o sensibilitate mai mare, dar specificitate mai mica. S-au mai folosit pentru diagnostic antocorpii IgE specifici, dar fara aaduceinformatii supplimentare fata de combinatia IgM si IgA specifici.

 

Testarea anticorpilor trebuie repetata la 10 zile de viata.

Spre exemplu, titrul IgM si IgA specifici vor scadea rapid la nou-nascutii neinfectati (in cazul transferului placentar de anticorpi materni), in timp ce la cei infectati in utero vor ramane pozitivi pentru saptamani pana la luni de la nastere.

Daca rezultatele initiale sunt de tip echivoc, sunt necesare testari seriate. Ac IgG materni ajunsi transplacentar in sangele nou-nascutului vor devein nedetectabili intre 6 si 12 luni, spre deosebire de copiii cu infectie congenitala care au titruri mari de IgG specifici dupa varsta de 1 an.

Reveniți la începutul paginii.

2. Identificarea parazitului Toxoplasma gondii

  • PCR din lichidul amniotic pentru diagnositcul infectiei fetale
  • PCR din LCR, lichid vitros, urina, sangele mamei, lavaj bronhoalveolar, sange din cordonul ombilical, sangele nou-nascutului, placenta
  • studii parazitologice din tesuturi sau lichide – demonstarea chisturilo spre exemplu
  • izolarea de paraziti din sange sau alte lichide umane prin inocularea la soareci

*teste disponibile in laboratoarele de referinta

Reveniți la începutul paginii.

3. Alte teste necesare pentru evaluarea initiala a nou-nascutilor cu suspiciune de Toxoplasmoza congenitala

  • punctie lombara – din LCR se vor determina: proteine, glucoza, numar de elemente, PCR T.gondii, IgG si IgM specifici anti-Toxoplasma

*PCR si serologia din LCR se lucreaza in laboratoare de referinta

  • hemograma: anemie, trombocitopenie, eozinofilie – manifestari nespecifice la cei simptomatici
  • AST, ALT, bilirubina totala si directa
  • creatinine, uree, sumar de urina – inainte de initiere tratamentului cu sulfadiazine, sulfamerazina sau sulfamethazine, deoarece dozele necesita ajustare in caz de insuficienta renala
  • testare deficit de glucozo-6-fosfat-dehidrogenaza – inainte de initierea tratamentului
  • determinari cantitative de imunoglobuline serice IgG, IgM si IgA
    • proportia IgG specifice din IgG totale scade in a doua- atreia luna de viata la nou-nascutii fara infectie congenitala si ramane stabila sau creste la cei cu infectie congenitala
  • urocultura pentru CMV – care poate avea manifestari clinice asemanatoare sau poate fi co-infectie
Reveniți la începutul paginii.

 Confirmarea diagnosticului de Toxoplasmoza congenitala

  • anticorpi anti-Toxoplasma specifici IgM, IgA sau IgE in serul nou-nascutilor cu serologie materna compatibila

sau

  • semne clinice caracteristice: corioretinita, calcificari cerebrale, si/sau hidrocefalie – la un nou nascut provenit dintr-o mama cu primoinfectie in sarcina sau cu infectie cronica daca mama este imunodeprimata

sau

  • crestere in titrul IgG anti-Toxoplasma in primul an de viata

sau

  • crestere a titrului IgG comparative cu titrul mamei

sau

  • persistenta Ac anti-Toxoplasma IgG la varsta de 1 an – pana la aceasta varsta dispar anticorpii IgG materni dobanditi tranplacentar

!!! Sugarul cu infectie congenitala poate sintetiza anticorpi IgG anti-Toxoplasma din a treia luna de viata, daca nu este tratat. La cei tratati, sinteza este intarziata pana la varsta de 6-9 luni.

Reveniți la începutul paginii.

Excluderea diagnosticului de Toxoplasmoza congenitala

La cei netratati – testari serologice repetate ce demonstreaza scadere continua a titrului IgG in absenta anticorpilor IgM sau IgA specifici anti-Toxoplasma.

**Cu mentiunea ca trebuie dovedita capacitatea de sinteza IgG a copilului (determinarea nivelului de imunoglobuline serice)

Reveniți la începutul paginii.

O- Sifilisul congenital

Definitia de caz conform CDC

A. Criteriul de laborator pentru diagnostic

  • demonstrarea prezentei Treponema pallidum prin microscopie in camp intunecat, sau prin alte metode de vizualizare a acestora din leziuni, placenta, cordon ombilical sau piese de autopsie

B. Clasificarea cazurilor

I. Caz probabil

  • nou-nascut provenit din mama cu sifilis netratat sau trata necorespunzator la momentul nasterii, indiferent de semnele clinice ale acestuia
  • nou-nascut sau copil cu test treponemic pozitiv plus 1 dintre urmatoarele:
  • dovezi de sifilis congenital la examenul clinic:

varsta 0-2 ani:

– hepatosplenomegalie

– eruptie

– condyloma lata

icter

– pseudoparalizie

– edeme

– rinita

varsta peste 2 ani:

– keratita interstitiala

– surditate neurosenzoriala

– tibie in iatagan

– bose frontale

– dinti Hutchinson

– molari in forma de “dude”

– nas in sa

– fisuri/cicatrici ce pornesc de la comisura bucala

– articulatii Clutton – tumefactie articulara simetrica, de obicei la nivelul genunchiului: sinovita si colectie lichidiana intracapsulara ce dureaza pana la 1 an

  • dovezi radiologice (radiografii de oase lungi) de sifilis congenital
  • test VDRL pozitiv din LCR
  • proteinorahie sau numar crescut de elemente in LCR fara alta cauza cunoscuta

II. Confirmat: caz confirmat prin investigatii de laborator

Unii experti considera ca avand sifilis congenital nou nascutii proveniti din mame care au avut contact cu o persoana cu sifilis primar sau secundar cu pana la 90 de zile inainte de nastere si nu au fost tratate sau au fost tratate inadecvat.

Reveniți la începutul paginii.

[/hide]

SHARE

TORCH.RO nu îsi propune sa înlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Pentru mai multe informatii consultati Principii de Etica