Identificare

Infecția cu Chlamydia trachomatis reprezintă una dintre cele mai frecvente infecții bacteriene cu transmitere sexuală (ITS), în special la femeile tinere, la care de cele mai multe ori infecția este asimptomatică. Până la 70% din femeile active sexual cu infecție chlamidiană sunt asimptomatice. Infecțiile repetate cu Chlamydia pot să determine sterilitate atȃt la femeie cȃt şi la bărbat.

La femeie infecția cantonată în sfera genitală se manifestă ca o infecție cervicală (la nivelul colului uterin = cervix).

Manifestări clinice

Manifestările clinice la femeie includ:

• scurgeri purulente în cantități mici sau moderate,
• senzație de arsură la urinare,
• prurit (mâncărime) uretrală
• sterilitate.

Infecția netratată duce la boala inflamatorie pelvină, care reprezintă o importantă cauză de infertilitate, durere pelvină cronică şi sarcină ectopică.

La femeia gravidă:

• În timpul sarcinii infecția chlamidiană poate determina avort, ruptură prematură de membrane și naștere prematură.
• La gravidele infectate genital cu Chlamydia infecția poate fi transmisă nou-născutului în timpul naşterii, provocând conjunctivită sau pneumonie.

Diagnostic

Testele pentru identificarea infecției cu Chlamydia ar trebui avute în vedere la persoanele care au avut parteneri cu această infecție, indiferent dacă au simptome sugestive sau sunt asimptomatice. Diagnosticul infecției chlamidiene a suferit transformări considerabile în ultimii ani, ca urmare a apariției testelor care sunt realizate prin biologie moleculară.

Metodele de diagnostic sunt directe şi indirecte.

Metode de diagnostic directe:

• Se utilizează în special în diagnosticul infecțiilor localizate la nivelul tractului genital inferior (cervicite), prin detectarea antigenelor folosind o tehnică de tip ELISA; nu sunt la fel de sensibile ca testele moleculare (dar sunt folosite frecvent). Cultivarea clasică se realizează doar în laboratoare de referință şi nu se face pentru diagnosticul curent.
• Testele moleculare utilizând tehnica de amplificare genică (PCR, Polimerase Chain Reaction) sunt dintre cele mai fidele, specifice și sensibile, dar sunt scumpe și implică control extern de calitate, strict.

Metode de diagnostic indirecte:

• Includ detectarea anticorpilor anti-Chlamydia trachomatis, fiind indicate în special în cazul infecțiilor cronice sau invazive şi a complicațiilor.
• Se consideră că prezența anticorpilor anti-chlamidieni de tip IgM şi IgA sugerează infecția acută, iar prezența celor de tip IgG se poate întâlni în infecțiile cronice, dar și după vindecare.

Efectele infecƫiei asupra fătului:

• naștere prematură,
• făt născut mort,
• avort spontan,
• greutate scăzută la naştere

       Manifestări ale infecției cu Chlamydia la nou-născut:

• infecții oculare – oftalmia neonatorum
• infecții pulmonare

Diagnosticul nou-născutului 

• Se realizează la nou-născuții cu conjunctivită sau/şi mame infectate cu Chlamydia.
• În cazul infecției oculare se realizează din secreția conjunctivală teste de imunofluorescență sau PCR.
• În cazul infecției pulmonare se realizează din secretia nazo-faringiană sau aspirat traheo-bronşic teste de imunofluorescență sau PCR.

Agentul infecțios

            Chlamidiile sunt din ce în ce mai recunoscute ca fiind implicate în infecții cu transmitere sexuală, infecții oculare și pulmonare la sugar, apărute în urma infecției genitale materne.

Chlamidiile care pot determina infecții la om sunt clasificate în:

• Chlamydia trachomatis,
• Chlamydia pneumoniae,
• Chlamydia psittaci.

Chlamydia trachomatis, este una dintre speciile genului Chlamydia, o bacterie obligatoriu intracelulară, care prezintă două forme morfologice, particula infecțioasă şi corpusculul elementar. Chlamydia trachomatis include serotipuri ce determină trachomul, infecțiile genitale, pneumonia la sugar, dar și alte serotipuri ce determină limfogranulomul venerian. Serotipurile D-K ale Chlamydia trachomatis sunt responsabile pentru infecția transmisă perinatal la nou-născut.

 Chlamydia pneumoniae determină boli respiratorii, inclusiv pneumonia „atipică” și pare a fi implicată în afectarea arterelor coronare.

Chlamydia psittacii determină psitacoza la om şi se poate transmite prin inhalarea secrețiilor uscate de la păsările infectate, păsări de companie (papagali, macawi și cockatieli) și păsări de curte (curcani și rațe).

-->Dacă vă place acest articol, adăugați-l la Favorite (If you like this article, add it to your Favorites)