Sursa

Omul este singura sursă.

Modalitate de transmitere

VHB este foarte contagios. VHB poate supravieţui în afară corpului timp de 7 zile rămânând infecţios. VHB este foarte rezistent la stocare, la fierbere, la dezinfectante.

Infecția se transmite percutanat sau la nivelul mucoaselor prin expunerea acestora la fluide infectante ale corpului precum

• sânge şi produse din sânge,
• fluide infectate (salivă,transpiraţie)
• lichidul cefalorahidian,
• lichidul peritoneal,
• lichidul pleural,
• lichidul pericardic,
• lichidul sinovial,
• lichidul aminotic,
• secreţiile seminale,
• secreţiile vaginale.

Astfel principalele căi de transmitere a infecției cu VHB sunt:

• contactul cu sânge sau produse derivate din sânge contaminat,
• contactul cu fluide corporale infectate,
• relațiile sexuale cu un partener infectat,
• injectarea de droguri (folosirea în comun cu o persoană infectată a seringilor sau acelor),
• nașterea dintr-o mamă infectată (transmiterea verticală),
• piercingul sau tatuajele sau acupunctura executate cu ace nesterilizate,
• folosirea în comun a periuţelor de dinţi, a aparatelor de ras, a aparatelor de epilat,
• inocularea indirectă prin intermediul obiectelor: VHB este stabil pe suprafeţele din mediu pentru cel puţin 7 zile, astfel poate apărea inocularea indirectă prin intermediul obiectelor,
• contactul direct = este o cale de transmitere ce presupune contact strâns, convieţuirea în cadrul familiei cu o persoană infectată cu VHB.

Transmiterea verticală (perinatală)

Transmiterea verticală este calea de transmitere de la mamă la făt.

Poate avea loc în trei momente:

• înainte de naştere (antepartum, antenală sau transplacentară),
• în timpul naşterii, intra-partum,
• după naştere, post partum sau postnatală (mai ales prin alăptare).

Transmiterea verticală este definită ca prezența AgHBs sau ADN-ului viral în primele 6-12 luni de viață, la un nou-născut dintr-o mamă infectată cu VHB. Factori de risc importanți în transmiterea infecției la făt sunt nivelul seric crescut de ADN viral, peste10⁸ copii/ml și Ag HBe pozitiv la mamă.

În infecția cu VHB la gravidă:

• Transmiterea transplacentară este responsabilă de o cincime din cazurile de infecţie neonatală.
• Transmiterea în timpul naşterii apare mai ales dacă mamele infectate au AgHBs şi AgHBe pozitiv (70%) faţă de cele cu AgHBs pozitiv şi AgHBe negativ (10%).
• Transmiterea postnatală se poate realiza prin alăptare, prin lapte sau expunere la ragadele sângerânde din jurul mamelonului.

În cazul în care nu se realizează imunoprofilaxie (vaccinare), transmiterea infecției de către o gravidă cu Ag HBs pozitiv la nou-născut are loc în 10-20% din cazuri.

Rata transmiterii crește semnificativ, până la 90%:

• în cazul gravidelor cu Ag HBs pozitiv și Ag HBe pozitiv;
• în cazul în care gravida dezvoltă hepatită acută în trimestrul 3 de sarcină.

Grupe de risc

Persoanele care:

• au relații sexuale cu un partener infectat,
• au parteneri sexuali multipli,
• au o infecție cu transmitere sexuală,
• își injectează droguri,
• trăiesc împreună cu o persoană infectată cu virusul hepatitic B,
• sunt cadre medicale,
• fac dializă,
• au afecţiuni cronice care necesită injecţii frecvente,
• copiii născuți din mame infectate.

-->Dacă vă place acest articol, adăugați-l la Favorite (If you like this article, add it to your Favorites)