Identificare
Infecţia determinată de virusul hepatitic B (VHB) se numeşte hepatită B. Iniţial infecţia este acută, ulterior poate evolua spre vindecare sau cronicizare.
- Hepatita B acută se caracterizează prin prezenţa markerilor de replicare virală şi simptomatologie mai mult sau mai puţin zgomotoasă.
- Hepatita B cronică poate urma după o hepatită B acută şi se caracterizează prin persistenţa markerilor replicării virale peste 6 luni. Hepatita B cronică are trei stadii care evoluează diferit în funcţie de vârstă şi statusul imun al pacientului la infectare şi genotipul VHB care produce infecţia. Stadiile sunt:
- de toleranţă imună,
- de neutralizare imună,
- de purtător de AgHBs cu sau fără simptomatologie.
Markerii replicării virale sunt: ADN/VHB şi AgHBe. Riscul de a dezvolta o hepatită cronică cu VHB după hepatita acută variază invers proporţional cu vârsta: infecţia cronică apare la 90% dintre sugarii infectaţi la naştere; la 20-50% dintre copii infectaţi de la 1 la 5 ani şi 1-10% la adolescenţii şi adulţii infectaţi. Un procent estimat de până la 25% din persoanele cu hepatită B cronică vor muri prematur datorită cirozei sau carcinomului (cancerului) hepatic. La nivel mondial, aproximativ 80% dintre cazurile de cancer hepatocelular, sunt cauzate de VHB.
La adult
O mică parte dintre hepatitele B acute pot fi recunoscute clinic deoarece numai 30-50% dintre adulţii infectaţi sunt simptomatici. La cei cu manifestări clinice debutul este insidios cu:
- icter
- anorexie,
- discomfort vag abdominal,
- greaţă,
- vărsături,
- artralgii,
- rash (acrodermatita papuloasă a copilăriei),
- febră, care poate fi absentă sau moderată.
La gravidă
- Hepatita B este adeseori asimptomatică şi este descoperită în urma testelor efectuate de rutină, în orice alt scop.
- La gravidele infectate, boala nu îmbracă forme mai severe decât în populaţia generală.
- Unii autori afirmă că în cazul gravidelor cu hepatită B cronică, infecția nu are repercursiuni asupra fătului, iar sarcina nu ar influența evoluția infecției.
- Dacă apar complicaţii precum ciroza decompensată, fertilitatea scade ca rezultat al dereglărilor hormonale și pot apărea o serie de complicații:
- hipertensiune gestațională,
- naștere prematură,
- restricție de creștere fetală,
- în unele cazuri poate surveni decesul fătului.
La nou-născutul din mamă infectată cu hepatită B
- infecţia cronică apare la 90% dintre sugarii infectaţi la naştere,
- nou-născuţii trebuie monitorizaţi foarte atent,
- simptomatologia clinică și biochimică ar putea să apară după intervale lungi de timp (până la 20-30 de ani) iar în evoluție pot să apară ciroză şi carcinom hepatic.
Screeningul femeii gravide
Screeningul femeii gravide pentru depistarea hepatitei B este foarte important. Trebuie realizat cât mai devreme posibil, încă de la prima vizită la medicul ginecolog.
- Testele inițiale constau în detectarea Ag HBs și Ac anti-HBs.
- În cazul în care cele două rezultate sunt negative este necesară vaccinarea gravidei, în special în situațiile cu risc crescut de a transmite infecția.
- În cazul în care Ag HBs este pozitiv se realizează 2 măsurători a ADN VHB, la momentul respectiv și la 28 săptămâni, alături de dozarea AgHBe, Ac anti-Hbe și TGO și TGP.
- În cazul în care ADN viral depășește valoarea de 200.000 UI/ml trebuie luată în considerare inițierea terapiei antivirale în săptămânile 28-32.
- Dacă încărcătura virală este mai mică de 200.000 UI/ml nu se impune inițierea terapiei antivirale (decât în cazuri excepționale, ex. naștere prematură).
- În toate cazurile nou născutul va fi vaccinat. Este importantă monitorizarea pacientelor post-partum (după naştere).
- În cazul în care s-a inițiat terapia antivirală la gravidă, aceasta poate fi oprită la 0-3 luni după naștere.
Screeningul în cazul nou-născutului
- Se recomandă testarea sugarilor pentru AgHBs şi pentru Ac anti HBs la 9 şi 15 luni de la naştere, pentru a monitoriza eficienţa/ineficienţa profilaxiei prin vaccinare.
- Sugarii care sunt pozitivi pentru Ac anti-HBs şi negativi pentru AgHBs sunt protejaţi şi nu mai necesită alte doze de vaccin.
- Sugarii care nu prezintă Ac anti-HBs şi au serologia negativă pentru AgHBs trebuie să fie revaccinaţi.
Nota bene. În acest document nu a fost tratat in extenso diagnosticul de laborator în infecția cu virusul hepatitei B (VHB), ci s-au punctat câteva elemente legate de sarcină și nou-născut. Pentru diagnosticul complet al acestei infecții cei interesați se vor adresa medicilor infecționişti, medicilor epidemiologi sau altor medici cu competență în acest domeniu.
Agentul infecțios
Virusul hepatitei B aparține familiei Hepadnaviridae. Este un virus ADN dublu catenar, anvelopat. Rata de cronicizare a infecției cu VHB la adulți este de circa 5%, în schimb la nou-născuți rata este mult mai mare, în jur de 90%. VHB este în prezent clasificat în 8 genotipuri principale, de la A la H. Severitatea infecţiei este diferită pentru fiecare genotip.
About Corneliu Zaharia
