Identificare

Infecţia determinată de virusul hepatic C (VHC) se numeşte hepatită C. Hepatita C poate fi acută sau cronică, cea acută apare în primele şase luni de la expunerea la virusul hepatic C, putând fi o boală uşoară, care durează câteva săptămâni. În cazul majorității persoanelor infectate boala se cronicizează.

• Hepatita acută cu virusul C se caracterizează la circa 10% din persoanele infectate prin prezenţa următoarelor simptome:
  • greaţă,
  • vărsături,
  • icter,
  • mialgii,
  • artralgii,
  • fatigabilitate,
  • durere în hipocondrul drept.

Cel mai adesea, la circa 90% din persoanele infectate, hepatita C acută este asimptomatică.

După infectare în puține cazuri virusul este eliminat din organism prin acţiunea răspunsului imun. În circa 75-85% din cazuri infecţia se cronicizează, evoluează lent, asimptomatic de-a lungul mai multor ani.

• Hepatita cronică cu virus C apare la peste 80% dintre pacienţii infectaţi cu VHC şi se caracterizează prin persistenţă virală asociată cu apariţia leziunilor hepatice ce pot conduce spre ciroză sau cancer hepatic.

În cazul infecţiei cronice tabloul clinic este nespecific, dominante fiind cazurile asimptomatice. Cele mai importante complicaţii sunt ciroza care apare la 10-20% din cazuri şi carcinomul hepatocelular, în 1-5%.

Infecţia cronică poate rămâne asimptomatică pentru o perioadă de până la 20 de ani înainte de debutul cirozei sau carcinomului hepatic.

În cazul prezenţei infecţiei cu VHC la gravidă:

• există risc de naştere prematură,
• rupere precoce a membranelor,
• anomalii congenitale,
• greutate mică la naştere,
• diabet gestațional.

Conform Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii aproximativ 3% din populaţia globului a fost infectată la un moment dat cu VHC; din cauza simptomatologiei nespecifice sau absente foarte multe persoane infectate nu sunt diagnosticate. Aceste informații subliniază cât de important este screening-ul.

La gravidă:

• Screening-ul de rutină pentru infecţia cu VHC nu este recomandat pentru că nu este aprobată nici o terapie antivirală în timpul sarcinii.
• Gravidelor cu factori de risc sau teste hepatice anormale trebuie să li se propună un test de screening.
• Prima etapă constă în detectarea anticorpilor anti-VHC, iar ulterior dacă testul este pozitiv determinarea de ARN VHC.

La nou-născutul din mamă infectată cu virusul hepatic C

• Nou-născuţii proveniţi din mame la care testul pentru determinarea ARN VHC a fost pozitiv, trebuie evaluaţi pentru a se pune în evidenţă eventuala transmitere a infecţiei.
• Nou-născuţii trebuie testaţi la 2-6 luni şi ulterior la 18-24 de luni (se determină anticorpi anti-VHC şi ARN VHC).
• Testul cel mai fidel de screening este determinarea de ARN VHC.
• Prezenţa anticorpilor anti VHC nu poate ajuta la diferenţierea între infecţia acută, cronică sau vindecată.

Nota bene. În acest document nu a fost tratat in extenso diagnosticul de laborator în infecția cu VHC, ci doar s-au punctat câteva elemente legate de sarcină și nou-născut. Pentru diagnosticul complet al acestei infecții cei interesați se vor adresa medicilor infecţionişti.

Agentul infecţios

Virusul hepatitic C aparţine genului Hepacivirus, din cadrul familei Flaviviridae. Este un virus anvelopat, ARN monocatenar, cu o structură complexă. Principalele componente proteice sunt reprezentate de proteina core care intră în alcătuirea nucleocapsidei, şi proteinele anvelopei virale E1 şi E2. Există cel puţin 6 genotipuri şi aproximativ 100 de subtipuri de VHC. Răspunsul la terapia antivirală este diferit în funcţie de genotipul VHC.

-->Dacă vă place acest articol, adăugați-l la Favorite (If you like this article, add it to your Favorites)