Identificare
Listerioza este o afecţiune febrilă uşoară, dar care poate provoca meningoencefalită și/sau septicemie la nou născuţi și la adulți.
La adulţi
La adulţi rata generală a mortalităţii ajunge până la 30% fiind mai crescută la persoanele cu vârsta peste 50 de ani. Adulţii pot prezenta sepsis, meningită sau meningoencefalită.
La femeia gravidă
La femeia gravidă infecţia poate provoca:
- naştere prematură
- infecţii fetale
- avorturi spontane
Transmiterea se face:
- Transplacentar.
- Prin contaminare datorită infecției ascendente de la nivel vaginal.
Femeile gravide au o susceptibilitate mai mare pentru Listeria monocytogenes din cauza răspunsului imun celular scăzut indus de progesteron. Listerioza se produce cu precădere în trimestrul III de sarcină, dar, din cauza nerealizării de culturi din țesutul fetal rezultat în urma avortului, există posibilitatea subdiagnosticării listeriozei la vârsta mică a sarcinii.
Simptomatologie
Listerioza la femeia însărcinată se manifestă cu simptome asemănătoare gripei:
- Febră
- Cefalee
- Vărsături
- Diaree
- Mialgii
- 1/3 din cazuri sunt asimptomatice. Chiar dacă mama este asimptomatică la naştere, se pot naşte feți morţi sau sugari cu septicemie, care pot dezvolta meningite în perioada neonatală.
Infecţia cu Listeria a fost asociată cu avorturile spontane. Evoluţia post partum a mamei este de obicei lipsită de evenimente. Listerioza la femeia gravidă este greu de diagnosticat din cauza formelor clinice nespecifice, însă, orice episod febril survenit în cursul sarcinii, trebuie suspectat și investigat pentru listerioză prin realizarea de hemoculturi (dacă nu există o cauză evidentă).
La nou-născut
Rata mortalităţii la nou născut ajunge până la 50%.
Prognosticul listeriozei pentru făt este foarte prost, mai ales dacă transmiterea are loc la o vârstă mică a sarcinii, când se soldează cu avort.
La nou-născut există frecvent două forme clinice distincte.
- Listerioza congenitală precoce postpartum se manifestă în medie la 36 de ore de la naștere. Nou-născuții sunt prematuri și se prezintă cu septicemie (81-88%), sindrom de detresă respiratorie sau pneumonie (38%), meningită (24%) și rar, „Granulomatosis infanti septicum”, caracteristică pentru listerioză. De cele mai multe ori se asociază cu corioamniotită. Prognosticul este sever, cu mortalitate de 75%.
- Listerioza neonatală tardivă postpartum apare între 5 zile și 2-3 săptămâni de la naștere, la copii născuți la termen din mame asimptomatice, se manifestă cu septicemie și meningită și sugerează o transmitere nozocomială.
Diagnostic
Diagnosticul de laborator în infecțiile cu Listeria monocytogenes este bacteriologic, direct, prin izolarea și identificarea bacteriei.
La femeia gravidă
Datorită absenței manifestărilor digestive, diagnosticul listeriozei la femeia gravidă poate fi dificil. Hemograma poate evidenția leucocitoză, însă aceasta este o modificare nespecifică.
Izolarea și identificarea bacteriei se realizează din sânge, lichid cefalorahidian, lichid amniotic, placentă, țesut fetal, sau produse patologice contaminate: materii fecale, secreții genitale, alimente, în funcție de caz. Centrul pentru Controlul si Prevenirea bolilor din Statele Unite ale Americii (Centers for Disease Control and Prevention, CDC) nu recomandă utilizarea prelevatelor patologice contaminate.
La nou-născut
În cazul suspiciunii de listerioză neonatală se va recolta meconiu imediat după naștere, înainte de apariția colonizării polimicrobiene intestinale.
Atât la femeia gravidă cât și la nou-născut în cadrul diagnosticului bacteriologic de laborator se realizează examinarea microscopică a frotiurilor din produsul patologic însă în majoritatea cazurilor identificarea L. monocytogenes este dificilă datorită localizării sale intracelulare. Se va realiza identificarea microorganismului după cultivarea pe medii de cultură potrivite.
Pentru obținerea unui rezultat mai rapid se pot utiliza două tehnici:
- Tehnica imunologică, folosind anticorpi monoclonali pentru identificarea monocytogenes în funcție de antigenele somatice sau flagelare.
- Tehnica de identificare a ADN-ului bacterian prin reacţie de amplificare (Polymerase Chain Reaction, PCR).
După identificarea L. monocytogenes trebuie să se realizeze antibiograma pentru a cunoaște sensibilitatea la antibiotice, utilă în stabilirea tratamentului.
Un aspect extrem de important și uneori trecut cu vederea este că în timpul sarcinii orice episod febril trebuie obligatoriu investigat prin realizarea de hemoculturi. În cazul în care se suspicionează listerioza, medicul de laborator trebuie informat cu privire la aceasta (spre ex. coloniile de Listeria monocytogenes pot fi confundate cu cele ale Corynebacterium diphteriae).
Dacă gravida este febrilă la naștere, se vor efectua examenul bacteriologic al placentei, precum și al produselor patologice recoltate de la nou-născut.
O eroare frecvent întâlnită în practica medicală actuală este utilizarea testelor serologice de determinare a anticorpilor anti L. monocytogenes de tip IgG și IgM pentru „screening-ul și diagnosticul listeriozei” la femeia gravidă. Există reacții „încrucișate”, reacții fals pozitive, reacții fals negative și în acest context nu este recomandabilă efectuarea acestui test.
Agentul infecţios
Listeria monocytogenes, specia-tip a genului Listeria, patogen atât pentru om, cât şi pentru animale, este un bacil Gram pozitiv, facultativ intracelular (se poate multiplica în macrofage, monocite). Infecţiile umane sunt determinate de obicei de serotipurile 1/2a; 1/2b; 1/2c si 4b.
În România un serotip circulant este 1/2a, în timp ce serotipul 4b este întâlnit în Vest.
About Corneliu Zaharia
