Identificare

 Infecția cu virusul ZIKA este determinată de un virus transmis de țânțarii Aedes aegypti sau Aedes albopictus, care transmit și alte afecțiuni cum ar fi febra Denga și Chikungunya. Aproximativ 1 din 5 persoane infectate cu virusul ZIKA se îmbolnăvesc.  Persoanele infectate cu virusul ZIKA au de obicei o febră ușoară, erupții pe piele (exantem), dureri articulare și  conjunctivită. Alte simptome comune includ dureri musculare și dureri de cap. Aceste simptome durează în mod obișnuit 2-7 zile. Virusul ZIKA a fost descoperit în 21 de țări din America Latină. Epidemii s-au înregistrat mai ales în Brazilia, Columbia, Salvador, Panama și Republica Capul Verde. Boala este de obicei ușoară cu simptome care dureaza cateva zile  pana la o săptămână.  Virusul ZIKA rămâne, de obicei, în sângele unei persoane infectate pentru câteva zile, dar poate fi găsit la unele persoane pe durate mai mari de timp. Imbolnavirile severe care necesita spitalizare sunt mai puțin frecvente. Decesele sunt rare.

Virusul ZIKA poate fi transmis de femeia gravida fatului in timpul sarcinii sau in momentul nasterii. Infectarea gravidei cu virusul Zika in timpul sarcinii poate determina microcefalie, defecte oculare, defecte auditive, retard de crestere dar si  nastere prematura si avort spontan.

In cadrul diagnosticului:

• In perioada acuta de boala :

            Dupa primele 5 zile de boala se poate detecta virusul din ser, saliva, urina, lichid cefalorahidian, lichid amniotic, sperma si lapte matern prin detectarea  ARN-ul viral al virusului ZIKA. Pentru proba de ser se recolteaza sange la 5 zile dupa debutul simptomelor , daca viremia scade si testul RT-PCR este negativ asta nu exclude infectia si trebuie facuta si testarea serologica  (detectia anticorpilor anti ZIKA de tip IgM ). Anticorpii anti ZIKA de tip IgM sunt detectabili de la 4 zile de la debutul bolii.

• In perioada de convalescenta a bolii :

   Anticorpii anti ZIKA de tip IgM persista de obicei 2-12 saptamini. Din cauza reactivitatii serologice incrucisate  intre flavivirusuri , testele de detectie a  anticorpilor de tip IgM circulanti nu pot distinge  intre infectia ZIKA si infectia cu virusul DENGA. La pacientii care au facut recent vaccinare  impotriva febrei galbene sau Encefalitei  japoneze sau  la cei care au fost infectati  in  trecut cu alt flavivirus , detectia anticorpilor de tip  IgM  poate sa nu fie suficienta pentru diagnosticul infectiei cu virusul ZIKA.

Testele pentru detectia anticorpilor (testele serologice) pentru infectia cu virus ZIKA pot fi efectuate si  pe probe de ser de la gravidele asimptomatice. Interpretarea  testelor serologice este insa complexa. Informatiile privind performanta testelor serologice la persoanele asimptomatice sunt limitate .

Testarea virusului  ZIKA  prin  RT-PCR poate fi efectuată pe lichidul amniotic, dar in prezent, nu se știe cât de sensibil sau specific este  acest test in infecția congenitală. De asemenea, nu se știe dacă un rezultat pozitiv este predictiv pentru o anomalie fetala ulterioara, și dacă da, ce procent din copiii născuți după infectare vor avea anomalii. Pentru o nastere cu fat viu cu dovezi de infecție cu virus matern sau fetal ZIKA, se recomandă următoarele teste: testarea de tesut placentar si a tesuturilor din cordonul ombilical pentru  ARN- Zika; și testarea serului din cordonul ombilical pentru anticorpi anti Zika de tip IgM. În cazul în care se produce o pierdere fetală la o femeie cu antecedente de călătorie într-o zonă de transmitere a virusului Zika cu simptome compatibile de boala  Zika in  timpul calatoriei sau în termen de 2 săptămâni de la  călătorie sau exista  constatări de microcefalie fetala, testele ar trebui să fie efectuate pe țesuturile fetale, inclusiv pe  cordonul ombilical și placentă.
La o femeie gravidă cu rezultate de laborator pozitive pentru infectia cu virusul Zika in lichidul amniotic sau  ser trebuie luate în considerare examenele ecografice seriale pentru a monitoriza anatomia fetala și creșterea la fiecare 3-4 saptamani. Se recomandă trimiterea la un specialist  materno-fetal sau la un  specialist in boli infectioase, cu experiență în managementul sarcinii.

 

Agentul infectios

Virusul Zika este un membru al familiei Flaviviridae și se transmite la om prin intermediul tantarilor.  Acelasi vector (tantar)  transmite si alte flavivirusuri  (Denga , West Nile, Chikungunya si Encefalita japoneză), dar produce o boala relativ usoara la om. În 2007, virusul a provocat o epidemie Zika pe insula Yap din Pacific. Aceasta a fost prima transmitere documentata in afara zonelor tradiționale endemice din Africa si Asia, dar Zika este considerata  o boala infectioasa in curs de dezvoltare, cu potential de a  se raspandi in zone/regiuni  noi în care vectorul , tantarul Aedes aegypti este prezent. Nu există dovezi de transmitere a virusului Zika în Europa până în prezent , iar cazurile de import sunt rare.

 

Incidenta si prevalenta

In prezent nu exista tantari din specia Aedes aegypti  in Europa  care  pot transmite virusul ZIKA. Exista cazuri de import  (persoane care au calatorit in zonele afectate de Zika)

Nu s-a semnalat transmisie locala . Tari care au cazuri de import :   Elvetia, Italia,  Marea Britanie, Olanda, Portugalia şi Danemarca.

Virusul  circula  în Africa, America, Asia și Pacific. Epidemii s-au înregistrat mai ales în Brazilia, Columbia, Salvador, Panama și Republica Capului Verde. Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), virusul se transmite prin sânge, iar cea mai eficientă metodă de prevenție constă în evitarea zonelor în care există mulți țânțari, folosirea de substanțe contra înțepăturilor acestor insecte și a paturilor dotate cu plase contra țânțarilor.

În Brazilia, țara cea mai afectată de Zika, au fost depistate 3.900 de cazuri de microcefalie la nou-născuți. OMS a declarat  că „nu a fost încă stabilită o legătură de tip cauză-efect între infectarea cu Zika în timpul sarcinii și microcefalia la nou-născuți”, dar a subliniat că există „dovezi circumstanțiale foarte îngrijorătoare” în acest sens.

 

Sursa 

Sursa principala este sangele infectat transmis prin muscatura tantarului  Aedes aegypti sau Aedes albopictus.  Infectia se poate transmite de la persoanele infectate prin contact sexual si maternofetal.

 

Modalitate de transmitere

Potrivit Organizației Mondiale a Sănătății (OMS), virusul se transmite prin sânge, prin muscatura unui tantar infectat, iar cea mai eficientă metodă de prevenție constă în evitarea zonelor în care există mulți țânțari, folosirea de substanțe contra înțepăturilor acestor insecte și a paturilor dotate cu plase contra țânțarilor. Pana acum nu exista risc de transmitere a virusului Zika de la om la om prin transfuzii de sange sau transplant de organ.

Transmiterea prin intepaturi de tantar
–   Virusul Zika este transmis la oameni în primul rând prin intepatura unui tantar infectat  din specia Aedes aegypti , tantar care poate transmite  si virusurile denga & chikungunya (http://www.cdc.gov/chikungunya/index.html)
– Acesti tantari depun de obicei oua in apropierea apelor statatoare, pe obiecte  , cum ar fi galeti, boluri, vase pentru hrana animalelor, ghivece de flori și vaze. Tantarii sunt agresivi si inteapa in  timpul zilei, preferential  oamenii, și traiesc in  interior și exterior aproape de oameni.
– Tantarii infectati, atunci când se hranesc cu sange de la o persoană deja infectată cu virus pot raspandi apoi virusul la alte persoane, prin intepaturi.

Transmiterea de la mama la fat
 – O mama deja infectata cu virusul Zika aproape de momentul nasterii  poate transmite virusul  nou-născutului in timpul  nasterii, dar acest lucru este rar.
– Este insa  posibil ca virusul Zika sa fie transmis de la mamă la făt în timpul sarcinii. Acest mod de transmitere este cercetat.

Transmisie prin sânge infectat sau prin contact sexual
– Nu s-a raportat pana in prezent  răspândirea virusului prin transfuzii de sange

-A fost dovedita transmiterea virusului ZIKA prin contact sexual, Virusul rezista in sperma pana la 62 de zile de la debutul simptomelor.

 

Grupe de risc

Femeile gravide, femeile care vor sa conceapa un copil, persoanle cu boli cronice sau autoimune care calatoresc in zonele unde exista tantarii Aedes aegypti sau Aedes albopictus care transmit aceasta infectie prin muscatura. La risc sunt si femeile gravide care fac sex neprotejat cu persoane infectate cu acest virus. Virusul  circula  în Africa, America, Asia și Pacific. Epidemii s-au înregistrat mai ales în Brazilia, Columbia, Salvador, Panama și Republica Capului Verde.

 

Perioada de incubație

Perioada de incubație (perioada de la expunere pana la aparitia simptomelor) pentru  Zika nu este cunoscută cu precizie, dar este probabil de câteva zile  pana la 12 zile. Aproximativ 80% dintre infectii raman asimptomatice.

 

Perioada de contagiozitate

            Nu este clar stabilita. Virusul a fost detectat in urina pana la 3 saptamani de la debutul bolii si in sperma pana la 62 de zile.

 

Profilaxie

 

RECOMANDARI PENTRU CALATORIILE IN ZONELE AFECTATE

Atunci când călătoriti în țări în care circula  virusul Zika sau alte virusuri răspândite de țânțari, se iau următoarele măsuri:

• Purtati tricouri cu maneci lungi si pantaloni lungi.
  Stati în locuri cu aer condiționat sau folositi plase la fereastre  și  usi pentru a tine tantarii in
  Dormiti in pat sub o plasă de țânțari , dacă sunteți în străinătate sau în afara și nu sunteti în măsură să vă protejați de înțepăturile de țânțari
• Utilizati substante inregistrate de Agentia pentru protectia Mediului care resping / combat insectele si care  s-au dovedit  sigure si eficiente, chiar si pentru femeile gravide sau care alăptează. (Urmați intotdeauna instrucțiunile de pe  eticheta produsului împotriva insectelor. Aplicati  produsul impotriva insectelor conform instrucțiunilor. Nu  pulverizati  produsul impotriva tantarilor  pe piele sub haine. )
• Daca utilizați protecție solară,  aceasta se aplică  înainte de a aplica un produs împotriva insectelor
• Daca aveti un sugar sau un copil : Nu folositi produse  împotriva insectelor la copiii mai mici de 2 luni. Imbracati  copilul in haine care acoperă brațele și picioarele, sau  protejati pătuțul , căruciorul  și transportatorul pentru  copii cu plase de țânțari. Nu  aplicati produsul  împotriva insectelor la un copil pe  mâini, ochi, gură, sau pe pielea cu taieturi/rani   sau iritată.
• Adultii sa nu pulverizeze produsul  împotriva insectelor pe mâini și apoi sa-l aplice pe fața unui copil.

 

Vaccinare

Deoarece nu există nici un vaccin, nici medicamente profilactice pentru prevenirea infecției cu virusul Zika, CDC recomanda ca toate femeile gravide sa ia în considerare amânarea  călătoriei în zonele în care transmiterea virusului Zika este în curs de desfășurare . În cazul în care o femeie gravidă călătorește într-o zonă cu transmitere a virusului Zika, ea ar trebui să fie sfătuite  să urmeze cu strictețe măsuri pentru a evita intepaturile de tantar . Tantarii care se răspândesc virusul Zika inteapa atât în ​​interior cât și în exterior, mai ales în timpul zilei, de aceea, este important să se asigure protecția împotriva țânțarilor pe parcursul întregii zile . Strategiile de prevenire a intepaturilor  de țânțar includ purtarea tricourilor cu mânecă lungă și pantaloni lungi si folosirea de  insecticide aprobate ,  sa stea si sa  și doarma în camere ecranate sau cu aer conditionat.

 

Nasterea la femeia infectata cu virusul  ZIKA

            Nu exista recomandari.

Alaptare

Nu exista recomandari clare. Până în prezent, nu există copii infectati cu virusul Zika  prin alăptare. Avand in vedere beneficiile alăptării, mamele sunt încurajate să alăpteze chiar și în zonele în care circula virusul  Zika.

 

Tratament

–    Nu există un tratament specific antiviral sau vaccin disponibile in prezent.
–    Cea mai bună formă de prevenire este protecția împotriva intepaturii de tantar.

Tratamentul este în general, de susținere si simptomatic,  poate include repaus, lichide și utilizarea de analgezice și antipiretice . Deși aspirina si alte medicamente  antiinflamatoare nesteroidiene nu sunt utilizate în mod obișnuit în timpul sarcinii, aceste medicamente ar trebui să fie în mod special evitate pana ce  denga poate fi exclusă, pentru a reduce riscul de hemoragie.