Identificare
Toxoplasmoza este o boală infecțioasă rară în timpul sarcinii, dar poate fi foarte gravă mai ales dacă infecția are loc în timpul primului trimestru de sarcină.
Riscul transmiterii materno-fetale variază în funcție de vârsta sarcinii la care se produce primoinfecția, fiind în relație invers proporțională. Astfel, deși riscul transmiterii la făt este mai mic în primul trimestru, probabilitatea ca acesta să dezvolte semne de toxoplasmoză congenitală este mai mare.
Atunci când se petrece în ultimul trimestru de sarcină, în cele mai multe dintre cazuri copilul va face o infecție asimptomatică, inaparentă. Cu toate acestea, infecția lăsată netratată poate conduce în cazul a circa 85% din copiii infectați tardiv în evoluția sarcinii să prezinte retard psihomotor sau corioretinită la distanță de naștere, până la vârsta de 7 ani.
Frecvent există o relație inversă între riscul transmiterii infecției și severitatea bolii. Frecvența transmiterii materno-fetale variază în funcție de vârsta sarcinii astfel: este în jur de 25% dacă infecția are loc în primul trimestru de sarcină, circa 54% dacă infecția are loc în cel de al doilea trimestru de sarcină și circa 65% dacă infecția are loc în cel de al treilea trimestru de sarcină.
Infecția acută la gravide este în general asimptomatică. Riscul de infecție pentru făt nu este corelat cu absența sau prezența simptomatologiei la mamă, ci cu momentul infecției. Femeile la risc sunt cele care se infectează pe parcursul sarcinii, pe când cele care au fost infectate anterior sunt în general protejate față de transmiterea materno-fetală.
Manifestări clinice la gravidă
În peste 80% din cazuri primo-infecția este asimptomatică. În cele circa 20% din cazuri, când infecția este simptomatică femeia poate prezenta:
- Febră, în general moderată;
- Poliadenopatii (inflamația ganglionilor limfatici) în special cervicale și occipitale, care pot persista mai multe săptămâni la peste 85% dintre pacienți;
- Cefalee (durere de cap);
- Mialgii (dureri musculare);
- Artralgii (dureri articulare);
- Erupție, etc.
Manifestări clinice în cazul toxoplasmozei congenitale (la făt sau nou-născut)
Majoritatea semnelor și manifestărilor clinice sunt nespecifice și pot mima boli cauzate de alte microorganisme precum virusul herpes simplex, virusul citomegalic (CMV) și virusul rubeolic.
Toxoplasmoza congenitală se manifestă clasic prin triada: calcificări intracerebrale, corioretinită (afectare oculară) și hidrocefalie (acumulare de lichid cefalorahidian). Foarte puțini copii prezintă triada completă la naștere. Pot prezenta și alte manifestări precum: epilepsie, retard psihomotor, anemie, icter, erupție cutanată, trombocitopenie, encefalită, pneumonie, microcefalie, diaree, hipotermie.
Toxoplamoza congenitală se poate manifesta și sub aparența unei normalități (la naștere și câțiva ani ulterior) cu apariția simptomelor fie la vârstă școlară, fie la adolescență/adult tânăr sub forma unei patologii neuropsihice (convulsii, paralizii spastice, sindrom hiperkinetic cu deficit de atenție, mioclonii, retard psihomotor, autism) sau oculare (reducerea progresivă a vederii, orbire). Această formă apare la aproximativ 65% din cazurile de infecție în trimestrul III de sarcină și la cele reactivate, indiferent de vârsta gestațională.
Diagnosticul
Testarea femeilor trebuie realizată înainte ca femeia să rămână gravidă sau cel târziu de la prima vizită la medicul ginecolog a femeii însărcinate, pentru a cunoasște statutul anticorpilor specifici anti Toxoplasma gondii (T. gondii).
Cel mai frecvent diagnosticul se face prin determinarea anticorpilor anti T. gondii de tip IgM și IgG. În funcție de rezultatul obținut de la caz la caz, individualizat, se pot realiza teste suplimentare pentru elucidare. Diagnosticul se bazează pe semnele clinice, rezultatele testelor serologice și poate fi completat (în centre de referință) de izolarea parazitului pe culturi celulare sau demonstrarea prezenței parazitului în țesuturile sau lichidele corpului prin biopsie sau necropsie.
La făt diagnosticul se poate pune cu ajutorul testării prin tehnica PCR (Polymerase Chain Reaction) din lichidul amniotic.
Confirmarea infecției congenitale se face prin detectarea anticorpilor antitoxoplasma de tip Ig M și Ig A la nou născut.
Nivelurile crescute de anticorpi antitoxoplasma de tip IgG pot persista ani de zile fără nicio relație cu boala acută.
La nivel european nu există reglementări în ceea ce privește screening-ul femeilor însărcinate, ci diferă în funcție de prevalența toxoplasmozei și politicile de sănătate publică de la nivel național. În Statele Unite ale Americii (SUA) nu se practică efectuarea screening-ului pentru toxoplasmoză, însă în Franța și Austria este reglementată prin lege efectuarea acestuia pentru a facilita diagnosticul precoce al infecțiilor recente. În Franța, Austria, Belgia, Norvegia și Italia se realizează screening în primele 3 luni urmat de un program de retestare la interval de 3 luni, în timp ce în celelalte țări nu există astfel de programe. Dacă se efectuează testele de screening, recomandarea este să se realizeze cât mai precoce pentru determinarea statusului serologic și evitarea unei situații ambigue, precum și furnizarea de informații referitoare la măsurile de prevenire.
Acest site nu tratează extensiv diagnosticul de laborator al infecției cu Toxoplasma gondii. Cei interesați pot pune întrebări sau pot consulta materiale de specialitate suplimentare.
Agentul infecțios
Toxoplasmoza este cauzată de un parazit – Toxoplasma gondii (TG) ce se dezvoltă intracelular și are drept gazdă definitivă pisica, omul intervenind în ciclul TG ca gazdă intermediară.
În general, boala este asimptomatică și benignă la adultul imunocompentent, dar reprezintă un pericol important pentru pacienții imunodeprimați și pentru femeile însărcinate.
About Corneliu Zaharia
