Rubeola este o boala infecțioasă virală contagioasă, care poate fi atât asimptomatică cât și simptomatică. Infecția rubeoloasă conduce la imunitate de foarte lungă durată, cel mai adesea pe viață (după vindecare).
Este o infecție benignă în copilărie. Riscul este mare la femeia însărcinată deoarece rubeola poate provoca malformații congenitale la făt.
Atât riscul de infecție a fătului cât și severitatea atingerii embrio-fetale sunt invers corelate cu vârsta sarcinii la momentul infecției materne.
În caz de primo-infecție maternă
- înainte de 11 săptămâni de sarcină frecvența transmiterii infecției materno-fetale este de circa 90% și se traduce cel mai frecvent printr-o afectare severă a embrionului.
- între 11 și 18 săptămâni de sarcină duce la malformațiile congenitale care se rezumă de multe ori la o surditate izolată.
- după 18 săptămâni de sarcină riscul de malformații congenitale la făt este foarte scăzut (aproape nul).
La bolnavii simptomatici, boala are 2 etape: faza de invazie și faza de stare.
Faza de invazie
– este scurtă (1-5 zile) și apare la doar 25% din bolnavi, mai ales la adulți. Este caracterizată de:
-
- disconfort,
- subfebrilitate,
- durere discretă la nivelul faringelui,
- uneori dureri articulare,
- mărire discretă a ganglionilor retroauriculari, cervicali posterior și sub-occipitali. Mărirea ganglionilor poate persista circa 10-14 zile după dispariția erupției.
Faza de stare
-începe odată cu apariția erupției cutanate care este inconstantă.
-
- este o erupție maculopapuloasă (leziuni tegumentare reliefate, roșii); debutează pe față și se întinde pe trunchi și pe membrele superioare în maxim 24 de ore.
- în cea de a doua zi poate căpăta un aspect de piele aspră pe fese și la nivelul membrelor inferioare
- dispare în ziua a 3-a în ordinea în care a apărut.
Erupția cutanată apare într-un singur val (față de situația întâlnită în alte boli eruptive).
Cele mai mari inconveninente acuzate sunt durerile articulare. Apar mai ales la tineri și femei (cu o frecvență de 15-20% din cazuri). Afectează atât articulațiile mari – genunchi, gleznă, umeri, pumni, cât și pe cele mici de la mână. Uneori apar încă din faza de invazie și pot persista mult timp.
Mai pot fi asociate și semne și simptome precum
-
- tuse,
- cefalee (durere de cap),
- conjunctivită,
- splenomegalie (creșterea în dimensiuni a splinei),
- febră. Rar febra durează mai mult de o zi de la apariția erupției.
Diagnosticul de certitudine se pune pe baza analizelor de laborator. Diagnosticul clinic nu este cert. Există și alte maladii care pot duce la semne și simptome asemănătoare. Așadar, diagnosticul se bazează pe o probă de sânge recoltată în termen de 28 de zile de la debutul infecției. În proba de sânge se determină prezența anticorpilor de tip Ig M antirubeolă printr-o tehnică de tip ELISA. Există și teste care implică tehnici moderne, de biologie moleculară (rezervate unor laboratoare care dispun de aparatura necesară; acestea vizează detecția virusului).
Rubeola congenitală / sindromul rubeolei congenitale (SRC) – manifestări clinice la nou-născut
Riscul este de:
-
- moarte fetală,
- rubeolă congenitală malformativă și
- rubeolă congenitală evolutivă.
Rubeola congenitală malformativă
este decelată:
-
- înainte de naștere (prin ecografie; tehnica poate permite decelarea de malformații ale sistemului nervos central sau decelarea unui retard de creștere intrauterin),
- fie după naștere,
- fie mai târziu (un bilanț al sechelelor rubeolei congenitale nu poate fi definitivat decât după mai mulți ani de la naștere).
Malformațiile afectează în general:
-
- sistemul auditiv,
- sistemul vizual,
- inima,
- sistemul nervos central.
Ele sunt în general multiple și asociate.
Afectarea oculară include:
-
- cataracta (cea mai frecventă malformație, în general bilaterală),
- microoftalmia,
- glaucomul,
- opacitățile corneene.
Afectarea auditivă constă în surditate (frecvent asimetrică și rar completă). Este vorba despre o hipoacuzie de percepție care interesează frecvențele înalte.
Malformațiile cardiace pot fi de multe tipuri însă cele mai frecvente sunt:
-
- persistența canalului arterial și
- stenoza pulmonară.
Leziunile la nivelul sistemului nervos central includ:
-
- microcefalia și
- retardul psiho-motor.
Alte malformații mai rare pot fi cele dentare (hipoplazie, agenezia anumitor dinți, micrognație).
Rubeola congenitală evolutivă
se referă la o infecție virală cronică generalizată. Virusul este prezent atât în viscere cât și în faringe, ceea ce face nou-născutul foarte contagios. În acest caz, nou născutul poate fi contagios circa 6 luni, dar contagiozitatea poate persista chiar și 24 de luni. Rubeola congenitală evolutivă este în general asociată cu malformații prezente încă de la naștere.
Tabloul asociază la naștere:
-
- purpură trombocitopenică,
- hepatită cu hepatoslenomegalie și icter,
- meningită linfocitară cu sau fără semne neurologice,
- miocardită,
- pneumonie interstițială,
- leziuni osoase vizibile radiologic.
Decesul survine în 1 din 5 cazuri.
Ulterior, mai pot fi constatate și anomalii neurologice, un retard psihomotor care poate releva o encefalită rubeolică evolutivă.
Prognosticul pe termen lung este rezervat.
Diagnosticul la sugar se bazează pe:
-
- tehnica ELISA pentru detecția de anticorpi antirubeoloși de tip IgM din sânge sau
- detecția virusului prin tehnici de amplificare genetică din exsudat faringian, sânge, urină (ex. PCR).
Copiii cu rubeolă congenitală pot rămâne pozitivi pentru anticorpii antirubeoloși de tip IgM până la 6 luni. În probele faringiene sau urinare ale copiilor cu rubeolă congenitală virusul poate persista până la vârsta de 3 ani.
Agentul infecțios
Virusul rubeolei este un virus ARN din familia Togaviridae, genul Rubivirus.
About Corneliu Zaharia
