Graviditatea este o perioada in care factorii hormomali, factorii imunologici provoacă modificări imunologice specifice, al căror rezultat este o imunodepresie antiinfecţioasă şi, prin urmare, femeile insarcinate sunt mai expuse infecţiilor. Consecința: infecții ale tractului urinar, infectii intrauterine, infectii postpartum. Nedepistate sau netratate la timpul potrivit, in mod corespunzator (mai dificil de tratat atunci cand ești însărcinată, unele tratamente putând dăuna nenăscutului), pot cauza complicțtii dintre cele mai grave: oprirea din evoluţie a sarcinii, întârzierile în dezvoltarea fătului, sau malformaţii congenitale.

Infectiile de tract urinar sunt cele mai frecvente tipuri de infectii bacteriene în sarcină, fiind recomandat screeningul (urocultura) pentru bacteriurie  la prima vizită prenatală, iar la femeile cu  bacteriurie asimptomatică (determinarea a peste 100000 de colonii bacteriene/ml), culturile din urina ar trebui obținute  la intervale lunare pâna la sfârsitul sarcinii. Cel mai frecvent  microorganism izolat este Escherichia coli.  

Infectiile intrauterine sunt mai rare (pâna la 4% din sarcini) si  au un impact major atât asupra prematurităţii la naştere cât şi asupra complicaţiilor neonatale. Deoarece semnele clinice timpurii pot fi subtile, diagnosticul necesita un grad înalt de atentie. Infecția intrauterină este de obicei o infectie polimicrobiană (Gardnerella vaginalis pe fondul scăderii numărului de Lactobacili, E. coli, Klebsiella, streptococcus grup B, anaerobi, Mycoplasmele genitale).

Infectiile postpartum / puerperale ramân cea mai frecventa cauza de  mortalitate maternă (ocupă locul 2-3 după hemoragii şi eclampsia), decesele  fiind datorate infectiilor endometriale postpartum complicate de abcese pelviene, peritonite sau tromboflebite pelviene.  Factorii determinanți ai infecţiei puerperale sunt agenţii microbieni: streptococcus grup B (cei mai frecvent izolati din hemoculturile  pacientelor cu endometrita), germenii patogeni aerobi (ex: E. coli, Enterococcus spp) germenii patogeni anaerobi (ex: Bacteroides, Clostidium) sau asociaţii microbine în 80% din cazuri.