SHARE

Reacţii imunoenzimatice (ELISA – Enzyme Linked Immunosorbent assay)

Testele ELISA sunt teste utilizate pentru detecţia fie a antigenelelor virale, fie a anticorpilor antivirali folosind marcarea cu o enzimă; aceasta este apoi pusă în contact cu substratul său, urmând să apară o reacţie de culoare care este citită în final la un aparat denumit spectrofotometru (aparat care citeste reacţiile de culoare).

– Testele serologice utilizate pentru detecția anticorpilor au acum la bază tehnici ELISA  de generaţia a 3-a (cele mai moderne).  Anticorpii din plasma pacientului sunt detectați prin legarea de proteine sintetice fixate pe un suport solid. Prezența anticorpilor în serul pacientului este demonstrată printr-o reacție de culoare datorită enzimei din conjugat care reacționează cu substratul. Se face citirea la spectrofotometru, apreciindu-se densitatea optică a probelor şi în paralel a unor martori sigur pozitivi şi negativi. Există teste ELISA diferite pentru detecţia anticorpilor IgM şi IgG.

– Testele serologice utilizate pentru detecția antigenelor sunt teste ELISA care aparțin, de asemenea, testelor imunoenzimatice de generație a 3a și prezintă o specificitate și o sensibilitate  extrem de inalte (ceea ce implic certitudinea rezultatelor). Antigenul plasmatic este detectat prin legarea de anticorpi fixați pe un suport solid și de către anticorpi corespunzatori marcați enzimatic aflați în conjugat; detecția finală este demonstrată prin reacție de culoare și citirea la spectrofotometru, similar reacţiei descrise la testele ELISA pentru detecția anticorpilor.

Referință

 

Testul de aviditate (indicele de aviditate pentru anticorpii de tip IgG)

Are la baza tot o reacţie ELISA. Determinarea avidităţii anticorpilor IgG este utilă pentru confirmarea infecţiei recente, deoarece s-a demonstrat că aviditatea este scăzută în faza acută a infecţiei şi creşte în timp. Testul permite diferenţierea anticorpilor cu aviditate scăzută (produşi în stadiile initiale ale infecţiei) de anticorpii cu aviditate crescută (caracteristici infecţiilor mai vechi). O aviditate scăzută sugerează o infecţie recentă sau curentă!

 

Testul Western blot

Reprezintă o tehnică utilizată de obicei pentru confirmarea testului ELISA – prin detecţia anticorpilor antivirali separati pe antigene diferite ale aceluiasi virus, antigenele sunt fixate pe o membrană de nitroceluloză. Iniţial proteinele virale sunt separate prin electroforeză, apoi se adaugă proba de la pacient şi, în cazul în care există anticorpi specifici, aceştia se vor lega de antigenele virale împotriva cărora au fost sintetizaţi. Detecţia anticorpilor fixaţi se realizează prin adăugarea unui anticorp legat de o enzimă, vizualizat în final printr-o reacţie de culoare.

 

Reacţia de imuno-fluorescenţă indirectă

Eeste o metodă rapida de diagnostic, care presupune reacţia imună intre un antigen şi un anticorp marcat cu un fluorocrom citită în final la microscopul optic în lumină ultravioletă.

Reacţia este utilizată frecvent pentru evidenţierea antigenelor virusurilor repiratorii (gripale, paragripale, VRS), a antigenelor virusurilor herpetice (HSV1, HSV2, CMV), dar şi pentru antigenele rabice.

Reacţia de hemaglutino-inhibare

Eeste o reacţie care se bazează pe proprietatea virusurilor gripale de a aglutina hematiile umane şi de la alte specii (cocos, cobai); se datorează prezenei pe suprafata virionului a unor excrescenţe denumite hemaglutinine, care leagă receptorii de acid sialic de pe suprafaţa hematiilor, în acest fel producând aglutinarea lor; anticorpii specifici au proprietatea de a bloca hemaglutinina virusurilor gripale.

SHARE

TORCH.RO nu îsi propune sa înlocuiasca consultul medical de specialitate, informatia prezentata pe acest site are un caracter informativ. Pentru mai multe informatii consultati Principii de Etica