Patogenitatea este un proces complex şi multi-factorial, care cuprinde totalitatea mecanismelor biochimice prin care microorganismele produc infecţii. Cu alte cuvinte, patogenitatea este capacitatea de a produce boala într-un organism gazdă.

Exista mai multe tipuri de bacterii :

• Bacterii saprofite – cele care traiesc in natura dar se stabilesc pasager in organism: pe piele, mucoase.
• Bacterii comensale – cele care se dezvolta in contact cu gazda.
• Bacterii patogen/inalt patogene – cele care produc boala aparenta sau inaparenta clinic:

N. gonorrhoeae, T. pallidum.

• Bacterii patogen-oportuniste: cele care sunt comensale dar devin patogene in anumite conditii: E. coli, K.pneumoniae.

Două mari calităţi de bacterii patogene stau la baza mijloacele prin care se provoca o boală:

1. Invazivitatea este abilitatea de a invada ţesuturile.
2. Toxigenitatea este abilitatea de a produce toxine.

Bacteriile pot produce două tipuri de toxine numite exotoxine şi endotoxine in functie de locul de actiune al toxinelor.

• Exotoxinele sunt eliberate din celulele bacteriene şi trimise in exterior in permanenta, nu doar dupa moartea bacteriei.
• Endotoxine bacteriene sunt practic componente structurale ale bacteriei respective si sunt localizate intraparietal sau intracelular.

După activitate exotoxinele sunt:

• toxine care blochează sinteza proteinelor celulare: – omoara celula in care au patruns; – toxina bacilului piocianic (Pseudomonas aeruginosa)
• neurotoxine: – toxina tetanică (Clostridium tetani) si toxina botulinică (Clostridium botulinum).
• toxine ce modifică metabolismul celulei. Aceste toxine nu duc la moartea celulei, ci la modificarea unei funcţii si a metabolismului, facand-o inactiva (exemplu: toxina termolabilă a E.coli)
• toxine care distrug substanţa fundamentală a ţesutului conjunctiv (exemplu: S. pyogenes – hialuronidaza)

Endotoxine – sunt eliberate în mediu doar după moartea celulei, intrucat sunt parte a structurii peretelui celular lipidic al bacteriilor G(-) patogene.

Structura endotoxinei:

• lipidul A (partea activa a tuturor endotoxinelor) care este un glicofosfolipid;
• core (miezul) formată din zaharuri, etanolamină şi acid fosforic;
• antigenul O, un lanţ lung de zaharide, specific de specie.

Efectele endototoxinelor nu sunt specifice in functie de specia de bacterii care le sintetizeaza (cum sunt in cazul exotoxinelor), ci sunt identice indiferent de la ce bacterii gram negative provin. Astfel:

• endotoxina bacteriana determină reacţia febrilă prin acţiunea ei asupra macrofagelor si stimularea secretiei de pirogeni endogeni: interleukine si TNF (factorul  de  necroza tumorala);
• factorii complementului  sunt  activati  direct pe cale alternativă, de  bacteriile  opsonizate si de  produsii toxici  eliberati de  acestea si vor sustine fagocitoza PMN (polimorfonuclearele neutrofile) si a macrofagelor asupra bacteriilor care au difuzat în focarul infecţios. Se vor acumula PMN sub acţiunea C5a (puternic factor chemotactic şi chemokinetic pentru PMN care vor fi atrase în focarul inflamator) şi vor fagocita bacteriile opsonizate de C3b. Anafilatoxinele C3a şi C5a sunt generate in vivo, iar eliberarea lor in cantitati fiziologice duce la degranularea mastocitelor cu eliberarea de produşi vasoactivi. Se produce astfel răspunsul inflamator.

-->Dacă vă place acest articol, adăugați-l la Favorite (If you like this article, add it to your Favorites)