Anticorpii (Ac) sau imunoglobulinele (Ig) sunt glicoproteine sintetizate de limfocitele B stimulate de anumite antigene şi care sunt capabile să se combine specific cu antigenele respective (Ag). Rezultatul reacţiei specifice Ac-Ag este declansarea functiilor imune (activarea complementului, citotoxicitatea, etc.) care au drept scop final indepărtarea Ag străin. Ac sunt sintetizaţi şi secretaţi de către limfocitele B după ce acestea au fost stimulate antigenic de intâlnirea cu Ag. Desi sinteza unui anumit tip de Ac presupune de obicei un contact prealabil cu Ag declansant, acesta însă nu poate fi demonstrat în toate cazurile (ex. anticorpii naturali care pot fi detectati chiar din primele zile de viată fără stimulari antigenice, cum sunt Ac pentru grupele sanguine ABO şi care explică de ce avem nevoie de transfuzii doar de la un donator compatibil).
Molecula de baza Ig este constituită din patru lanţuri – două lanţuri grele (H – heavy) şi două lanţuri usoare (L – light) legate prin punţi disulfurice; în funcţie de structura lanturilor grele (H) există 5 clase de Ig:
- Imunoglobulina G (IgG)
- Imunoglobulina M (IgM)
- Imunoglobulina A (IgA)
- Imunoglobulina D (IgD)
- Imunoglobulina E (IgE).
1. Imunoglobulina G (IgG) reprezintă 70 – 80% din Ig serice la om, iar lanţurile L şi H sunt unite printr-o singura legatură disulfidică. Anticorpii de tip IgG apar mai ales în timpul răspunsului imun secundar. Ei pot exercita o acţiune de inhibare asupra sintezei anticorpilor de tip IgM dezvoltaţi în cursul raspunsului primar, printr-un mecanism de competiţie pentru antigen. O funcţie esenţială a IgG este aceea de eliminare a antigenelor, IgG participând activ la distrucţia antigenelor de catre celulele fagocitare, prin activarea complementului, activarea macrofagelor şi a granulocitelor.
2. Imunoglobulina M (IgM)– este imunoglobulina cea mai răspandită în infecţiile acute. Se caracterizează printr-o greutate moleculară mare şi apare predominant în cursul răspunsului primar, rata sintezei fiind controlată prin nivelul IgG. IgM nu traverseaza placenta (din cauza greutătii moleculare mari); de aceea, dacă la un nou nascut se detectează IgM atunci el prezintă o infecţie acută – anticorpii nu pot proveni de la mamă, spre deosebire de IgG – care avand molecula mică pot traversa placenta şi atunci nu semnifica neaparat infecţia fătului. IgM sunt caracteristice răspunsului imun primar, locul lor fiind luat în cursul răspunsului secundar de către IgG.
Diferite tipuri de imunoglobuline [Sursa]
3. Imunoglobulina A (IgA)– se găseste atât în serul uman dar, spre deosebire de restul Ig care sunt prezente obisnuit numai în ser, IgA este prezentă şi în diversele secretii, de aceea se disting două forme de IgA:
IgA serice – prezintă structura clasică a oricarei Ig; IgA serice nu traversează placenta si, spre deosebire de alte clase Ig, nu activează complementul.
IgA secretorii – sunt prezente din abundentă în secretiile digestive, salivă, secretiile lacrimale, mucusul bronsic cât şi în colostru şi laptele matern. Molecula de IgA prezintă o rezistenţă crescută faţă de acţiunea enzimelor existente în majoritatea secreţiilor, mai ales cele digestive. IgA din colostru şi laptele matern sunt vehiculate la nivelul tractului digestiv al copilului şi joacă un rol important în apărarea antibacteriană de la nivelul mucoaselor, de aceea este recomandată alăptarea la sân a sugarului în primele luni de viaţă.
4. Imunoglobulina D (IgD) – prezintă o crestere semnificativă în serul gravidelor numai în timpul travaliului, valoarea sa ante- şi postpartum fiind normală.
5. Imunoglobulina E (IgE) – corespunde anticorpilor denumiţi “reagine” şi are valori mari la pacientii alergici (pacientii cu boala fânului, astm bronsic, eczema atopic etc) şi în unele boli parazitare (determinate de Ascaris, Toxocara, Echinococus etc).
About Corneliu Zaharia
