• Ovocit, spermatozoid
• Placenta
• Trimestrul I
• Trimestrul II
• Trimestrul III

Spermatozoidul este celula sexuală masculină care se elimină la nivelul vaginului în timpul actului sexual.

Este format din cap, corp, şi coadă care îi oferă mobilitate.

Un numar de 200 milioane de spermatozoizi sunt eliminaţi, însă numai 200 reuşesc să străbată vaginul, uterul și mai apoi trompele uterine pentru a ajunge la ovocit. Se ştie că un spermatozoid poate străbate acest traseu chiar şi în 5 minute, însă media este de 20 minute. Înaintarea lor este facilitată atât de mucusul cervical, striațiile trompelor uterine, dar şi de mişcările uterului. Ovulul îşi păstrează capacitatea de a fi fecundat pentru aproximativ 12-24 ore, însă spermatozoidul are o perioadă mai lungă de viață în mediul intern, de aproximativ 48-72 ore.

Membrana ovocitară permite pătrunderea spermatozoizilor în urma contactului cu enzime care se eliberează de la nivelul capului spermatozoidului; când unul reuşeşte să patrundă la nivelul ovocitului și să producă fertilizarea, membrana devine impenetrabilă pentru restul, astfel împiedicându-se fertilizarea aceluiaşi ovocit de catre mai multi spermatozoizi și apariția unui numar anormal de cromozomi. După pătrunderea capului spermatozoidului care conține materialul genetic (23 de cromozomi), acesta se va uni cu materialul genetic ovocitar (23 cromozomi) și va rezulta o celula cu număr complet de cromozomi (46) care, prin diviziuni succesive va da naștere oului, embrionului și fătului. Fecundația are loc la nivelul trompei iar oul se deplasează încă din primele ore către cavitatea uterină unde va ajunge în ziua 6-7 și se va implanta. Implantarea anormală la nivelul trompei uterine va da naștere sarcinii extrauterine.

Sub influența estrogenilor și progesteronului secretați de celulele foliculilor ovarieni, endometrul (mucoasa uterului) este pregătit pentru procesul de nidaţie (ataşarea oului la nivelul mucoasei uterine).

Placenta începe formarea în ziua 7-8 după fecundarea ovocitului, având 4 etape de dezvoltare:

• etapa prelacunară (zilele 7-8),
• lacunară (zilele 9-12),
• de elaborare (ziua 13- luna IV la final)
• perioada de stare (sfârşit luna IV- termen).

Placenta se dezvoltă în această perioadă în jurul embrionului, ajuntându-l pe acesta în funcţiile de:

• digestie,
• excreţie
• respiraţie,
• rol endocrin
• protecţie pentru produsul de concepţie.

Sistemul circulator este inversat la făt; astfel prin artera ombilicală este transportat CO2 către circulaţia maternă şi prin vena ombilicală este asigurat aportul de O2 și substanţe nutritive către făt. Tot la nivelul placentei se sintetizează şi o serie de hormoni, aceasta putând să fie considerată un organ endocrin temporar.

Încă din primul trimestru fătul este capabil chiar de mişcări active care nu sunt însă percepute de către mamă decât în jurul săptămanii 20 de amenoree (de la ultima menstruatie). Apar principalele organe, urmând ca ele să se dezvolte în perioada următoare, unele cum ar fi ficatul, creierul, rinchii și plămânii, funcţionând chiar sub o formă adaptativă. În această perioadă, inima să începe să bată cu o frecvența de 100-150 bătăi/minut.

Pe lângă inimă şi organe primare, acesta dezvoltă o schiţă primară a feţei cu nasul şi pleoapele deja vizibile. Alte elemente precum buzele şi pavilioanele urechilor încep să fie vizualizabile tot în primul trimestru. Rinichii sunt funcţionali şi produc urină care este eliminată în lichidul amniotic. Pielea este încă transparentă. El cântăreşte la finalul primului trimestru în jur de 23 grame şi are o lungime de 6,7 cm.

În trimestrul al doilea de sarcină, fătul dezvoltă aparatul genital, la începutul acestei perioade, putând să se observe la ecografie sexul produsului de concepție.

La fete apare vaginul împreună cu uterul. Fătul dezvoltă puternice reflexe; acesta începe să sughită, însă fără a scoate un sunet deoarece are căile aeriene pline cu lichid, acest act reflex producându-se ca pregătire pentru procesul de respirație.

La finalul acestor săptămâni, fătul este bine proporționat, acoperit cu păr și cu o piele relativ opacă, începând să semene tot mai bine cu un nou-născut. Acesta își dezvoltă o formă de auz fiind capabil să asculte vocea distorsionată a mamei și să reacționeze la diverse sunete, la anumite frecvențe și la un anumit nivel al intensității. Acesta deschide ochii, visează și doarme având propriul său ritm de somn-veghe. Cântărește în aceste momente 875 gr și are o dimensiune de 36,6 cm.

În prima parte a trimestrului 3, ultimul trimestru înainte de naştere, copilul îşi dezvoltă ochii fiind capabil să perceapă stimulii luminoşi care pătrund prin burta mamei. Fătul începe să îşi absoarbă minerale necesare precum fierul şi calciu, apărându-i chiar şi unghiile. Cât despre caracterele sexuale, acestea sunt într-un stadiu exponenţial al evoluţiei, testiculele fiind coborâte în scrot şi clitorisul, nefiind iniţial acoperit de labiile mari este proeminent vizibil.

În săptămâna 33 de gestaţie, în cele mai multe cazuri fătul se va poziționa cu extremitatea cefalică la polul inferior uterin, fiind pregătit pentru naștere. În toată această perioadă, plămânii, inima şi sistemul nervos sunt într-o continuă dezvoltare, împreună cu ţesutul grăsos al fătului, ţesut care are rol în termo-reglare după naştere. Cu rinichii complet funcţionali şi ficatul aproape complet dezvoltat pe lângă acestea şi majoritatea sistemelor principale care au ajuns în stadiul final al dezvoltării, copilul ia în greutate foarte rapid în ultimele 3 săptămani.

În săptămâna 39, fătul este perfect dezvoltat, cu o greutate medie de aproximativ 3 kg şi 49,5 cm.